Lampa lui Diogene – Istoria anecdotică povestește că Diogene umbla în plină zi cu lampa aprinsă pe străzile Atenei. La întrebarea: „de ce?”, a răspuns: „Caut un om!”. Vom înțelege bine acest răspuns, dacă vom ști că filozoful grec predica munca, egalitatea între cetățeni, desființarea sclaviei, simplitatea moravurilor etc. și socotea, pe vremea lui, în Atena huzurului și a decadenței, că foarte puțini ar merita, în lumina ideilor sale generoase și înaintate, să fie numiți oameni. Cuvintele lui Diogene se mai explică și prin atitudinea lui retrasă, puțin sociabilă, fapt pentru care era poreclit „mizantropul”. Lampa lui Diogene servește de atunci ca termen de comparație, pentru a ilustra o situație asemănătoare. De pildă, Dostoevski vorbind de unul care era foarte avid de noblețe, spune: „o căuta cu lanterna, ca Diogene” (Frații Karamazov, partea 3-a, cap. 9); sau Goncearov în Prăpastia scrie: „Diogene căuta cu lanterna un om, eu caut o femeie”. FIL.